ZIUA CUCILOR

     Iată că a venit şi minunata zi a ieşirii din recesiune (parcă ar fi biblica zi a ieşirii din Egipt!).Nici nu mai ştiu cui ar trebui să mulţumim pentru această reuşită istorică, reuşită care le întrece pe toate celelalte precedente ...

     M-am recules însă repede şi mi-am amintit că, de la Bobotează încoace, am tot auzit un refren obsesiv:

"la sfârşitul lui martie România iese din recesiune".Refren repetat la intervale regulate de timp aidoma celui emis de cucul din vechile ornice atârnate pe pereţi în casele bunicilor de la ţară.Şi, cugetând mai bine, mi-am dat seama că - în ultima vreme - existenţa ne este tot mai mult agasată de ... cuci!

     Pentru a mă lămuri, am dat fuguţa pe Wikipedia (era să zic Wikileaks!) şi iată ce am aflat:

 CUCUL (Cuculus canorus) este o pasăre migratoare care face parte din ordinul Cuculiformes, familia Cuculidae. Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30–35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici.

     Rememorând ultimele manifestări mult mediatizate ale celor aflaţi la putere mi-am dat seama că definiţia li se potriveşte.Mai mult, cercetând şi tradiţia populară am mai aflat: 
Este singura pasăre a carei ambivalenţă este clar ilustrată în credinţele populare. El este şi benefic, dar şi malefic, „face a bine“, dar şi „a rău“. Cântecul său, în funcţie de locul unde este auzit, poate prevesti atât răul (moartea, boala, nenorocul, sărăcia, singurătatea), când îl auzi cântând din spate sau din stânga, cât şi binele (sănătatea, norocul, bogăţia, împlinirea erotică), când îl auzi cântând din faţă sau din dreapta.
Funcţia oraculară a cucului e legată de însăşi soarta omului. El îi poate prezice, cu exactitate, potrivit credinţelor, câţi ani mai are de trăit, sau câţi mai are până la însurătoare (măritiş).

Parazitismul său, ilustrat de obiceiul de a-şi depune ouăle în cuiburi straăine (puii săi omorându-i apoi pe cei ai „gazdei“, care-i hrăneşte în continuare), adaugă imaginii sale  trăsături negative.

     Buuun!Acum m-am lămurit pe deplin şi am înţeles mai bine zicerea românului despre soartă ...Iar pentru viitor, numai de bine: pentru poporul credincios "un cântat din dreapta" mai mândru ca aista nici că "se egzistă".Norocul meu (şi al multor artilerişti) - că nu aud bine cu urechea dreaptă!

     Şi pentru "cucii" care ne conduc (ce mi-e "CUC", ce mi-e "BOC" - tot onomatopee!), fiindcă n-au prea avut parte de carte din cauza "profesorilor incompetenţi", iată cum îi vedea acum aproape 170 de ani clasicul Gr. Alexandrescu:

Cucul, pasere proastă, dar plină de mîndrie,
     Socotind c-al său nume
     Este vestit în lume,
Hotărî să mai facă vreo călătorie,
Ca s-adune respecturi, şi însuşi să privească
Cu ce chip îl slăveşte naţia păserească.

Plecă: dar abia merse pînă-n vecinătate,
Şi găsi felurimi de păsări adunate,
     Care din întîmplare
     Se-ntrecea la cîntare.
Stătu să le asculte: toate pe rînd cîntară,
Care prost, care bine, talentul şi-arătară.
Iar bietei coţofene îi cerură iertare
     Că nu-i dau ascultare:
Îi ziseră: „Taci, soro, te roagă obştea noastră:
Despre cîntec, ne iartă, eşti ca un cuc de proastă“.
Asfel păţi şi cioara; în rîs ea fu luată,
Şi cu un cuc nemernic de toate comparată.
De asemenea cinste cucul supărat foarte,
        Se duse mai departe;
        Dar oriunde mergea,
        Nimic alt n-auzea.
        În sfîrşit obosit,
        Şi desnădăjduit,
        La cuibul său veni,
        Făr-a se mai opri.
        Puii cît îl zăriră
        Pe loc îl ocoliră;
        Apoi îl întrebară:
        „Ce mai veste p-afară?“
„Urîtă — le răspunse — şi vrednică de jale:
Am umblat multe locuri, dar nu m-am mulţumit.
Toate îmi par schimbate şi toate merg la vale,
Păsările sînt bete şi lumea-a nebunit.“
MORALA:Tot omul despre sine lesne se amăgeşte.
        Nimenea nu îşi este aspru judecător,
   Dar judecata obştii e o învăţătură.
                  Mulţi ce se cred pe sine un ce rar în natură
                  Mai lesne zic că lumea nu ştie ce vorbeşte,
                              Decît să va să-şi simţă nimicnicia lor.     (Ed. 1842)

 

                                                                                                   E.T.ARDELEANU

P.S.Dac-am înţeles bine, cucii sunt păsări migratoare.Să sperăm că la toamnă vor pleca toţi!

      Şi în Wikipedia trebuie făcută o corectură: cucii noştri fac parte din "Famiglia BĂSELIDAE".

P.P.S. Oricum, să nu uităm că românii mai au o zicere:"Fiecare pasere pre limba ei piere!"

   01.04.2011