CA O ZOAIE PE UN GEAM…

“Uneori ai senzaţia că este ca o zoaie pe un geam. Geamul casei ăsteia care este România, când dai să te uiţi, e plin de zoaie, nu vezi bine nici afară şi nici de afară în casă”.

                                        T.Băsescu - 07 februarie 2008 la TVR

În urmă cu aproape patru ani cel care mai este(încă) preşedintele României făcea aceste aprecieri, cu referire la clasa politică românească.

Neînţelegând eu prea bine ce vrea să zică, am făcut apel la DEX online şi iată ce am găsit:

   "ZOÁIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături.  Sursa: DEX '98 ".

Ştiindu-l pe Băsescu mare fan al Google, am luat de bună definiţia respectivă. Nu eram însă sigur dacă "metafora" îi avea în vedere pe toţi cei care făceau parte din "clasa politică" (inclusiv el), sau se referea doar la cei care nu erau de partea lui.

Sau să fi fost un "impuls poetic" pe care nu şi l-a putut reprima în faţa camerelor de luat vederi ? Că vorba aia: tot românul s-a născut poet! Iar "producţii" în versuri izvorâte din "singurătatea marinarului şi dorul de casă"  ne mai prezentase…

***

Iată însă că "individul" recidivează! Bineînţeles că tot în faţa camerelor de luat vederi.

Şi tot în an electoral. Şi tot pe "geam"(geamul televizoarelor). Şi tot la oră de maximă audienţă.

Numai că de această dată nu era vorba de un interviu aranjat de "pupincuriştii băsişti" (mai vehemenţi şi mai greţoşi decât cei ai lui Ceauşescu!), ci de un act oficial al preşedintelui României - ceremonia de depunere a jurământului de către un nou ministru al guvernului (chiar dacă fără şampanie).

Las la o parte neconstituţionalitatea numirii ministrului respective. Cei interesaţi de acest aspect pot găsi cu uşurinţă argumentele. Dar, la cât de des e violată Constituţia României în aceste vremuri, o dată în plus ce mai contează !

Însă discursul rostit rostit cu acest prilej nu poate fi calificat ca "zoaie pe un geam." (Cei care doresc să citească discursul îl pot găsi pe Google presidency.ro)

Este mult mai mult decât atât.

Este "o borâtură" !

Şi îmi asum sensul propriu al termenului. Cunosc foarte bine apucăturile beţivanilor  (de prea multe ori am avut de-a face cu ele…).Cred că am şi explicaţia.

Cu o seară înainte avusese loc sărbătorirea lui Mircea Toader -liderul grupului parlamentar al PDL din Cameră- cu prilejul împlinirii a 64 de ani.(Şi noi îi dorim "La mulţi ani!". După câţi merită…)

Un om cu bun simţ, dacă "are probleme" după o beţie, măcar nu iese în public să "borască" !

Dar să faci acest lucru în faţa camerelor de luat vederi e peste orice putere de a mai suporta.

Chiar şi pentru un popor atât de răbdător ca românii!

Iar când acest gest este destinat şi "uzului" diplomaţilor străini acreditaţi la Bucureşti, este dincolo de orice limită.

Poate fi tolerat doar pe cheiurile neluminate ale vreunui port din lumea a treia…

***

Cu o seară înainte de "discurs" se petrecuse însă un fapt ce nu mai avusese loc de aproape 22 de ani. De pe vremea CADA (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei).

Un ofiţer(tânăr) îmbrăcat în uniforma armatei române ajunsese în Piaţa Universităţii pentru a se solidariza cu manifestanţii.

La început am crezut că e vorba de o provocare, sau că face parte din "scenariu".

Ulterior aveam să constat că "e pe bune".

Nu voi comenta aspectul legal al gestului tânărului locotenent Gh. Alexandru.

Merită însă reţinut simbolul gestului respectiv.

Faptul că "marea mută" mai şi gândeşte nu trebuie să surprindă. M-a surprins însă că, pentru tinerii ofiţeri (şi pentru cei de care spunea D-l locotenent că îi reprezintă), noţiuni ca demnitate, onoare, jurământ faţă de popor mai au valoare şi altfel decât electoral.

Înseamnă că, pentru poporul român, încă nu e totul pierdut !

Măcar am dreptul să sper la atât...

***

Cel care ar fi trebuit să fie în mijlocul manifestanţilor este Şeful Statului Major General !

Sau, dacă legile şi regulamentele militare nu-i permit acest lucru, la Palatul Cotroceni. Cu tot ce ar fi urmat acestui gest…

Sau acest gest nu este permis de relaţiile cu "naşul" !?

24/25 ianuarie 2012                     E.T. ARDELEANU

P.S. Până să postez aceste gânduri, Curtea Constituţională a decis: "comasatele" sunt necostituţionale. Ei şi ce dacă ? Tot cum vrea "naşul" va fi.

Directorul INMH a anunţat că până pe 08 februarie urmează geruri şi ninsori.

Dar dacă prognoza va fi greşită, cine îşi va da demisia ?...

BĂSE' MONDIALU' ŞI DREPTURILE OMULUI

Prieteniile şi cumetriile fac parte din viaţa personală a fiecăruia. Şi ţin de educaţie, aspiraţii şi -uneori- de conjunctură.

Atunci însă când devii persoană publică nu-ţi rămân prea multe alegeri: sau ţi le asumi, sau le renegi.

Iar îndemnul "Fă-te frate şi cu dracu' până treci puntea!"  poate avea sens doar în cazuri extreme şi când nu mai ai nici o nădejde în Dumnezeu (sau eşti un om fără Dumnezeu!). Nu cred că se referă în vreun fel la puntea unui vapor… Şi se foloseşte mai ales în limbajul unor clanuri. Precum cel al lui Bercea Mondialu'.

Şi al altora înrudite şi asemănătoare.

***

În urmă cu o săptămână remarcam cum un om se gârbovea brusc după un discurs de peste 30 de minute. Numele omului care a ţinut discursul: Băsescu. Funcţia: preşedinte al României (nicidecum şeful statului, conform Constituţiei!). Subiectul discursului: retragerea proiectului legii sănătăţii.

Şi încheia "Cam aceasta este decizia pe care am luat-o,…"

Iar de atunci, zilnic, mii de oameni în zeci localităţi ale ţării demonstrează cerându-i -mai ales- DEMISIA şi ALEGERI ANTICIPATE.

Nu am aflat nici până azi "cam care îi este decizia" . Stând departe de camerele de luat vederi şi de microfoanele atât de dragi lui! Şi ţinându-se departe mai ales de Piaţa Universităţii, unde promisese că "se va întâlni cu poporul la fiecare trei luni". Dar asta era pe vremea când se făcea frate cu oricine…

În schimb am aflat de anvergura mondială a d-sale.

Astfel, în 19 ianuarie a.c., la întâlnire anuală cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, a încercat -în stilul său caracteristic:"de-a alba-neagra"- să-i manipuleze pe distinşii reprezentanţi străini. Amestecând jumătăţi de adevăr cu minciuni.

Iată câteva extrase din discurs:

- " dialogul constant între instituţii";

- " Principala lecţie învăţată este că o atitudine responsabilă în plan politic şi economic constituie o premisă fundamentală împotriva crizelor."

- " Nivelul datoriei publice a României continuă să se situeze sub o treime din produsul intern brut";

- " Voi continua să fiu un partener activ al Guvernului în ceea ce priveşte adoptarea măsurilor la care ne-am angajat prin acordurile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană.";

- "… consolidarea Uniunii Economice şi Monetare a Uniunii Europene, la care ne-am exprimat interesul de a ne asocia…";

- " Principiile europene, în special solidaritatea responsabilă…";

   - " În tot acest timp, am reuşit să ne conturăm un profil distinct în cadrul Uniunii, ca stat membru care susţine proiectul european, respectă practicile Uniunii şi legislaţia europeană.";

- " Suntem conştienţi că pentru aceasta nu este suficientă doar îndeplinirea criteriilor de la Maastricht, ci economia de stat şi instituţiile statului român trebuie să fie şi ele competitive.";

- " trebuie să rămânem fideli aceloraşi principii, de solidaritate şi responsabilitate, şi în exerciţiul dificil care ne aşteaptă, legat de negocierea noului cadru financiar pentru 2014 - 2020.";

- " Ca şi în urmă cu 5 ani, când România devenea membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, asociindu-se spaţiului de democraţie şi prosperitate, dar şi setului de valori pe care este construită Uniunea…";

                                                          (n.a. - sublinierile îmi aparţin)

Cred însă că distinşii reprezentanţi nu au fost "adormiţi"(la figurat) de asemenea afirmaţii (că la propriu - am văzut!).

Şi bineînţeles că trebuia şi o încheiere pe măsură:

- "… România se va exprima şi în continuare în favoarea edificării unor relaţii (…) fundamentate pe asumarea unor valori comune şi pe ataşamentul împărtăşit privind respectarea drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept.";

Iar vorba românului că "Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul !" trebuia confirmată:

" Semnalăm, în mod deosebit, iniţierea unui proiect de rezoluţie românesc în domeniul promovării democraţiei, din postura României de membru al Consiliului Drepturilor Omului, mandat dobândit pentru a doua oară, în mai 2011, şi care acoperă perioada iunie 2011 - decembrie 2014."

Oare distinşii reprezentanţi acreditaţi la Bucureşti sunt orbi ?

Sau mituiţi !?

***

Pe vremea când mi-am făcut eu studiile am întâlnit un text, considerat de unii ca fiind filosofia politică a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care spune:

"Considerăm ca adevăruri grăitoare faptul că toţi oamenii s-au născut egali, că sunt înzestraţi de către Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se numără dreptul la viaţă, la libertate şi la căutarea fericirii.

Că, pentru a asigura aceste drepturi, oamenii instituie guverne, care îşi derivă dreptele lor puteri din consimţământul celor guvernaţi.

Că, ori de câte ori o formă de guvernare devine o primejdie pentru aceste ţeluri, este dreptul poporului să o schimbe sau să o abolească şi să instituie un nou guvern bazat pe acele pincipii şi organizat în acele forme de exercitare a prerogativelor sale care i se vor părea cele mai nimerite să-i garanteze acestui popor siguranţa şi fericirea."

                                (Din DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ A AMERICII – 4 iulie 1776)

Şi mai ştiu că România a recunoscut Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a semnat-o, alcătuindu-şi Constituţia şi legislaţia internă pe această bază.

Sau -pe malurile Dâmboviţei- e mai valabil cum spunea Conu' Iancu: "Curat constituţional, da' umflă-l !"  ?! (Că Igaş nu cred să fi auzit de aşa ceva…)

21 ianuarie 2012                                       E.T. ARDELEANU

P.S. Faptul că mrs. Victoria Nuland şi mr. Mark Gitenstein nu mai ştiu ce cuprinde Declaraţia de Independenţă a Americii (sau se fac că au uitat) atunci când vorbesc despre România, nu îi surprinde pe cei ce vor vrea să le "frunzărească" biografiile.

APROBARE PENTRU… "REVOLUŢIE" !

Prizonier (fără voie) al media digitale (şi al manipulărilor aferente!) am fost izbit de conţinutul  unui banner  văzut seara trecută în Bucureşti:

PT. DEMNITATE ŞI ONOARE

NU TREBUIE APROBARE !

Splendid!

Iniţial, am crezut că banner-ul respectiv aparţine unor rezervişti militari.

Văzându-l şi revăzându-l de mai multe ori, am constatat că era purtat de nişte tineri. Nu păreau "ultraşi". Nici huligani sau tuciurii.

Cred (şi sper să nu mă înşel) că erau studenţi. Sau tineri absolvenţi în căutarea primului loc de muncă.

În secolul 21 doar pentru tinerii romantici şi naivi (sau pentru vârstnicii care au avut un crez de viaţă din aceste noţiuni) demnitate şi onoare mai pot avea vreo valoare !

…În urmă cu 22 de ani, mai ales nişte tineri nu au cerut de la nimeni aprobare pentru a striga "Deşteaptă-te române!" şi "Vom muri, dar vom fi liberi!".

Chiar aşa: cum ar fi fost să ceară "aprobare" prim-secretarilor judeţeni ai PCR (era să scriu PDL!) !? Sau CPEx.-ului !?

Este adevărat că - totuşi - a existat o "aprobare"(sau "îndrumare"?).

De la Bush(tatăl) şi Gorbaciov! Era însă în alt secol…

În ziua de azi asist (neputincios) la argumentările tembele ale celor de la putere (şi ale năimiţilor lor) cum că jandarmii trebuie să intervină pentru "restabilirea dreptului cetăţenilor la… libera circulaţie" !?

Dar pentru restabilirea dreptului românilor la demnitate şi onoare cine trebuie să intervină ? Şi cu a cui aprobare ?

Azi e  Ziua Culturii Naţionale.

Şi, mai ales, ziua în care cinstim naşterea celei mai reprezentative conştiinţe naţionale: MIHAI EMINESCU.

Fără EL n-am fi nimic.

Dar un nimeni (care se crede preşedinte) şi-a permis să maculeze şi această zi adresând poporului (!) un mesaj despre cultură şi semnificaţia ei. Bravos naţiune, halal să-ţi fie!

Românii adevăraţi nu vor uita că în acest an se împlinesc 125 de ani de când Ioan Neniţescu scria Voinţa neamului.

Aşa că pun şi eu o întrebare:

PENTRU DEMNITATE ŞI ONOARE

POPOR ROMÂN, DE LA CINE VREI APROBARE !?

  15 ianuarie 2012                                             E.T. ARDELEANU

CU COADA-NTRE PICIOARE

Crescut într-un oraş de provincie, pe o stradă lăturalnică unde -până prin '65- abia dacă treceau câteva maşini pe oră, am fost obişnuit de mic cu javrele.

Locuitorii străzii aveau "case la curte", dar puţini îşi puteau permite să ţină un câine de rasă. Majoritatea avea însă câte o corcitură pe post de "paznic al casei", şi -cei mai mulţi dintre aceşti "paznici"- îşi luau "slujba" în serios doar dacă pătrundeai pe domeniul stăpânilor lor. În rest, cu cei mai mulţi dintre copii erau "prieteni". Deveneau ceva mai "gălăgioşi" doar în perioadele de înmulţire.

Dacă la început (pe vremea grădiniţei) prinsesem teamă de ei, mai târziu (când mergeam singur la şcoală) am învăţat cum să-i tratez: fie ignorându-i, fie făcându-i să se teamă ei de mine.

Ba am mai observat că atunci când strigam la ei băgau coada între picioare şi se retrăgeau în curte. Dacă nu reuşeam să-i îndepărtez doar răstindu-mă la ei, mă făceam că mă aplec să ridic o piatră şi că arunc după ei. Să-i fi văzut atunci cum o tuleau cu coada-ntre picioare până în cel mai ascuns ungher al curţii, sau al beciurilor  casei !...

Mi-am reamintit aceste lucruri în urmă cu aproape 24 de ore, la încheierea "Declaraţiei de presă" a preşedintelui (încă!) Băsescu. Când, brusc gârbovit, "a tulit-o" de la pupitrul cu însemnele administraţiei prezidenţiale pe coridorul din stânga scărilor de marmură ale Palatului Cotroceni.

Declaraţia de presă se încheia "apoteotic" astfel:

" …Cam aceasta este decizia pe care am luat-o, să cer primului-ministru retragerea proiectului de pe site-ul Ministerului Sănătăţii şi cu asta încheierea dezbaterii. Înţeleg că foarte mulţi sunt mulţumiţi cu actualul sistem de sănătate. Vă mulţumesc mult! Vă doresc o seară plăcută!”  

Cum vine asta "Cam aceasta este decizia pe care am luat-o…" !?

Nu m-ar mira ca şi această "decizie" să dureze cât cea cu "demisia în următoarele 5 minute"…

Urarea din final era să se împlinească!

Dacă ar mai fi fost 100 de mii de bucureşteni, cu siguranţă că - pentru cel puţin 15 milioane de români - ar fi fost  cea mai plăcută seară din ultimii şapte ani !!

14 ianuarie 2012                                                E.T. ARDELEANU

P.S. Din experienţa mea cu javrele (fie ele şi ordinare) trebuie să vă atenţionez că, atunci când se adună în haită, trebuie tratate cu maximă precauţie şi fermitate. Dacă "Marele Licurici" nu are vreme de noi, poate va apărea de undeva un "Mare Hingher" …

POVEŞTI DE ADORMIT COPIII... (dar de trezit adulţii !)

   Uitându-mă pe aniversările din acest an, am observat că se vor împlini 175 de ani de când a văzut lumina tiparului una din poveştile care mi-au înfrumuseţat copilăria: "Hainele împăratului" de Hans Christian Andersen.
   Abia mai târziu, când -"pe vremea cealaltă"- mi-a venit rândul să o citesc copiilor mei, i-am înţeles sensul mult mai adânc decât cel de poveste pentru copii.Poate m-a ajutat şi "conjunctura" de atunci.Dar ultimii 20 de ani, şi mai ales "împăratul" din zilele noastre ( unii îi spun "ZEUS") m-au convins de adevăratul sens al "poveştii"...
   Pentru că mulţi dintre Dvs. nu mai au vreme de "poveşti", m-am gândit că nu strică să vi-o amintesc în forma prescurtată.Poate veţi medita asupra ei şi veţi afla calea de urmat:

Hainele cele noi ale împăratului

- una dintre cele mai citite poveşti pentru copii, recitită cu drag de adulţi -

 Demult, a fost un împărat căruia cel mai mult îi plăcea să se îmbrace cu haine noi. Nici nu mai făcea altceva. De câte ori întreba cineva ce face împăratul, răspunsul era că se îmbracă.

 În cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de străini; într-o zi iată că veniră doi pungaşi care se dădură drept mari meşteri ţesători şi spuseră că ei ştiau a ţese cea mai minunată stofă din lume. Nu numai culorile şi desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele făcute din această stofă aveau o însuşire ciudată: se făceau nevăzute pentru orice om care nu-şi îndeplinea bine slujba, sau care era mărginit la minte.

 Împăratul a aflat de ţesătura fermecată şi imediat le-a dat o mulţime de bani ca să-i facă ţesătura minunată. Cei doi şmecheri au înjghebat două războaie de ţesut, au cerut mătasea cea mai subţire şi fir de aur şi s-au prefăcut că ţes, zi şi noapte.

 După o vreme împăratul îl trimise pe sfetnicul său cel bătrân să vadă ce lucru au făcut cei doi. Sfetnicul se duse şi nu văzu nimic, dar tăcu. Pehlivanii lăudau culorile şi desenul ţesăturii, iar sfetnicul spunea ca ei. În sinea lui era uimit, fiindcă crezuse toată viaţa că e deştept şi că e bun pentru slujba lui.

 Sfetnicul se duse la împărat şi îi spuse ce frumoasă e ţesătura. Peste câtva timp împăratul trimise alt sfetnic, care păţi ca primul. Apoi, împăratul îi luă pe cei doi sfetnici şi pe alţii şi se duse să vadă cu ochii lui.

 Împăratul nu văzu nimic, dar ca să nu spună lumea că e prost şi nu e bun pentru slujba lui, lăudă grozav ţesătura şi le dădu şarlatanilor câte o decoraţie. Apoi ceru să îi facă haine din ţesătura aceea pentru serbarea ce avea să aibă loc peste câteva zile. Şmecherii s-au apucat de treabă, s-au făcut că iau ţesătura din stative, au măsurat şi au tăiat cu foarfeca în gol, apoi au cusut cu ace fără aţă hainele cele noi ale împăratului.

 În ziua serbării, împăratul s-a dus la cei doi escroci. Aceştia i-au spus să se dezbrace, ca să îi pună hainele cele noi. S-au prefăcut că îi pun pantalonii şi haina şi mantia, sucindu-l în faţa oglinzii să îi arate ce bine îi vin. Cei care erau de faţă se minunau de zor ce bine îi vin hainele, deşi nu vedea niciunul nici o haină.

 Împăratul ieşi afară şi se aşeză sub baldachin. Porniră şi toată lumea admira hainele cele noi ale împăratului şi se minuna ce bine îi vin, fiindcă niciunul nu voia să ştie ceilalţi că e prost şi nepotrivit în slujbă.

 Deodată, un copil spuse: "Dar împăratul e dezbrăcat!..."

 Tatăl copilului le spuse în şoaptă şi celorlalţi. În curând tot poporul strigă că împăratul e dezbrăcat. 

 Împăratul auzi şi îşi dădu seama că poporul are dreptate. Se gândi însă că nu mai poate da înapoi şi merse mai departe în pielea goală, iar curtenii după el, ţinând trena mantiei care nu exista.

 ***

   Şi mi-am adus aminte de o vorbă românească: "Copilul şi omul la beţie spun adevărul."

   Oare ce-o fi vrut să spună Băsescu atunci când a zis: "Probabil eram beat..." !?

    10 ianuarie 2012                                                  E.T. ARDELEANU

TRISTEŢI PROVINCIALE...

Încep acest nou an prin a mulţumi tuturor cititorilor acestui blog pentru gândurile bune adresate postării de pe You Tube care prezenta Corul din Finteuşul Mare la un concert de Crăciun din 2007.

   Faptul că pe unii i-a deranjat că ar fi un COLIND are mai puţină importanţă.Nu voi intra în polemică cu ei. Cei interesaţi de lămurirea noţiunii de colind au la dispoziţie destule surse de documentare.
   Pe mine m-a interesat mai mult bucuria pe care le-am putut-o oferi concetăţenilor mei (105 mii de vizionări din România) şi multor cetăţeni (peste 25 mii) din SUA, Canada, Germania, Franţa, Italia, Spania, Marea Britanie, Israel, Republica Moldova, Belgia, Australia, Elveţia, Austria, Suedia şi Olanda (în această ordine - de la 6000 până la 300) care mai simt româneşte. 
   Sunt trist doar pentru că nu am posibilitatea să-i "mobilizez" pe toţi pentru a arăta întregii clase politice româneşti, şi mai ales conducătorilor de azi ai ţării, care sunt adevăratele sentimente ale oamenilor faţă de ceea ce se petrece acum în România.
   Faptul că, după unele aprecieri, postarea respectivă a devenit "colindul Forţei Expediţionare din Afganistan" m-a măgulit. 
   M-am întristat însă la gândul că şi pe militarii de acolo îi aşteaptă după întoarcerea în patrie, -atunci când le va veni rândul la pensie- aceleaşi umilinţe ca şi cele pe care le îndură acum foştii lor camarazi (cei care "i-au dus în NATO"), azi la pensie.
   Iar "spectacolul mediatic" oferit de reprezentanţi ai Sindicatului Militarilor, pe de o parte, şi - mai ales - reprezentanţii MApN de cealaltă parte este cu atât mai întristător. Şi pentru civili şi pentru militari.
   În ajun de Crăciun, un post de televiziune (unul singur!) mi-a (ne-a?) făcut bucuria (chiar dacă întreruptă neplăcut de publicitate) de a transmite concertul unui ADEVĂRAT ARTIST-CETĂŢEAN: Tudor Gheorghe.
   M-a întristat însă - oare Degeaba!?... - faptul că nici un alt post de televiziune, nici măcar TVR Cultural, nu s-a învrednicit să transmită acest adevărat eveniment cultural. Sau nu primiseră liber de la Cotroceni, sau de la Hunor...
   Cum m-a întristat şi jignit cumplit că, "în provincie", un jucător din reprezentativa de hochei pe gheaţă a României (sub 16 ani) a fost bătut de câţiva coechipieri pentru simplul fapt că era... român! Şi tocmai de 1 Decembrie!
   Şi, două săptămâni mai târziu, în "aceeaşi provincie" (Miercurea Ciuc) naţionala de hochei pe gheaţă a României (seniorii de această dată!) nu au ştiut (sau nu au vrut?) să intoneze imnul României, în schimb au ştiut să-l intoneze pe cel al Ungariei (!?!) - adversara din acel meci.La sfârşitul meciului, unul din jucătorii naţionalei României avea să declare (în maghiară, bineînţeles) că, de fapt, Ungaria a fost învinsă (cu 4-1) de...reprezentativa Ţării Secuilor !? Sau e o simplă greşeală de traducere, aşa cum ne-au obişnuit în ultimele 2 decenii?...
    Faptul că cel mai mare JUCĂTOR din ţară - preşedintele - nu a avut nici o reacţie nu mai miră pe nimeni: nu poţi fi şi "coechipier" cu Orban Viktor şi Tokes Laszlo şi adversar (oare numai în sport e aşa?).

Şi probabil că ştie cel mai bine cum e cu "provinciile"(fie ele şi istorice) şi "regiunile"(fie ele "euroregiuni de dezvoltare").
    Aşa că am căutat să mă lămuresc, mai ales asupra înţelesului cuvântului provincie. Şi iată ce am aflat:

    Prima accepţiune precizează că se referă la unele ţări.

   Cea de a doua are în vedere teritoriul unei ţări situat în afara capitalei şi având anumite trăsături specifice.
   Cea de a treia accepţiune se referă la Roma antică şi avea în vedere o ţară cucerită şi administrată de un guvernator.
   Drept care m-am mai liniştit.
   Sunt într-un teritoriu situat în afara capitalei şi care chiar are anumite trăsături specifice (limbi oficiale şi imnuri mai multe şi insemne statale diferite).
   România nu a fost cucerită după '89 (sau nu a ajuns vestea asta până în "provincie") şi nu este administrată de un guvernator ci de un cârmaci (mai înainte era un... cârpaci; acum chiar se potriveşte"Mândră corabia - meşter cârmaciul!").

Şi dacă tot e să ne integrăm deplin (în multclamata -si dorita de unii- globalizare), la un alt statut decât cel de provincie nu avem cum să ne aşteptăm!

Iar guvernatorul -oricine va fi el- va trebui să exploateze cât mai eficient resursele provinciei, să strângă toate birurile şi să le trimită la timp în "capitală". Şi mai ales să nu permită nici un fel de tulburări în provincie.

Doar noi, românii, am învăţat foarte bine lecţiile istoriei în ultimii 1900 de ani!…

În ce mă priveşte, termenul de provincial (Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext.persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive.) chiar mi se potriveşte.
   Şi vorba unui prieten: "Câinele moare de drum lung şi prostul - de grija altora!". Aşa că, mai bine să mă întorc la "tristeţile" din anii mei frumoşi...

     09 ianuarie 2012                                                           E.T. ARDELEANU