Am citit cu interes şi plăcere (deja obişnuite când e vorba de "Linia de miră" - nu fiindcă aş fi fost lunetist!) recenta postare "Suntem minţiţi, de Troica de la Chişinău...".Rumegând însă "ardeleneşte" cele citite, am rămas cu destule "nedigerate".Revenind de mai multe ori asupra articolului (ba şi asupra celui care "l-a provocat", precum şi asupra comentariilor), am ajuns la concluzia că abia spre sfârşit găseşti "cheia" articolului:"Ne minţim singuri în legătură cu mentalitatea conaţionalilor din Republica Moldova!"(şi de pretutindeni - aş zice eu).
Iar ultimul rând m-a lămurit deplin: "Toţi sunt nişte romantici atemporali.Inclusiv eu."
...Ceea ce, să recunoaştem, este un lucru neaşteptat din partea analistului politico-militar foarte documentat, lucid, ferm şi rece... ca un chirurg: col.(r.) ION PETRESCU.
Drept care cred că, mai potrivit ar fi fost titlul:"Ne minţim, alături de Troica de la Chişinău...".Evident, fiecare cu motivaţiile sale.Nu mă voi opri asupra lor.
M-au surprins însă aprecierile la adresa Ungariei!
Ungaria n-a fost niciodată laşă (uităm 1526,1683, 1867,1918,1944, 1968,1989!?).Ea a fost (permanent "pe fază" şi "adaptată momentului") doar... pragmatică!
Pentru ea, naţiunea maghiară n-a fost şi nu este "o etichetă desuetă".Nici patriotismul (oricare le-ar fi cetăţenia, pentru unguri PATRIA=UNGARIA - dacă se poate MARE).Tot din patriotism, "unguroaicele lor" nu-şi folosesc fustele pentru a-şi salva bărbaţii ci ...PATRIA MAMĂ! Nu contează "aşternutul": cu cât e al unui duşman mai de temut, cu atât mai bine - doar aşa ţi-l poţi face aliat, sau supus! ...Şi pentru asta sunt pregătite mai abitir decât trupele speciale.
Pe când "moldovencele noastre" (altfel mult mai frumoase şi mai "pofticioase") romantice incurabile, visând un "IRINEL" (planetar dacă s-ar putea!), aşteaptă "să le rezolve cineva".(În niciun caz "Coana mare" U.E. sau "Îmbătrânitul în rele" N.A.T.O., pentru că - în materie de " curvoşag politic" cum se zice pe la noi - întotdeauna "românca" Andrea Paul Vass o va învinge pe "moldoveanca" Sorina-Luminiţa Plăcintă! Cel puţin la capitolul "Diplome" şi "Limbi".)
Iar noi, militarii - fie în activitate, fie în rezervă şi retragere (era să zic "fie activi, fie pasivi") - "ne risipim" în fel de fel de acţiuni "pro şi contra" sau "filo- şi anti-", aşteptând ca SCORPIONUL SUPREM (fără nici o legătură cu "Scorpionii Roşii") să ... găsească LICURICIUL POTRIVIT pentru "A-I FACE CELE DE CUVIINŢĂ" astfel încât "SĂ FIM REZOLVAŢI" pe câteva decenii... Ghinionul ar fi ca, din cauza vederii înceţoşate, scorpionul să confunde licuriciul cu un muc de ţigară!În aşteptare, va juca alba-neagra cu oricine îi va zăbovi prin preajmă.
Dar, vorba lui Nenea Iancu:"Bravos naţiune!Halal să-ţi fie...".Bine că "s-a inventat" PRESA LIBERĂ şi - mai presus de ea - jurnaliştii "liberi" (mă refer la cei liberi de prejudecăţi precum naţiune, drapel naţional, onoare şi patrie; liberi de complexe precum cultură, tradiţii, patriotism; şi mai ales liberi de orice responsabilităţi!).Cei câţiva -tot mai puţini- "romantici atemporali" se vor lupta aidoma lui Don Quijote, culegând cel mult "etichete desuete".
Este mult mai important acum să fim "ancoraţi" (ştie Marinarul de ce!) în imediata actualitate: cine va câştiga în "meciul" IRI - MONI, Declaraţia de independenţă (era să scriu "inexistenţă") a "casei regale de România", etc.,etc... şi tot ce se va mai "decarta" de către cei care "fac jocurile"!
Însă eu unul rămân, veşnic inadaptabil (prin educaţie şi formaţie), adeptul unui jurnalism oglindit cel mai bine în poezia Ultimul cartuş aparţinând unui poet pe nedrept uitat - Al.Căprariu:
Să scrii
cum îţi mărturiseşti
iubire supremă,
folosind cu zgârcenie gloanţele cuvintelor -
ştiind că ultimul cartuş
îl datorezi,
prin destin,
inimii de întuneric a minciunii.
Drept care, dedicaţia din titlu este adresată tuturor celor care mă mai îndatorează cu apelativul de prieten.
Al Dvs.,
E.T. ARDELEANU
12.05.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu