În postarea anterioară "Demnitatea
ultragiată" spuneam(scriam): "Poate că dacă mă voi "retrage" de pe blog
vreo două luni, se va împlini şi… cealaltă jumătate."
Probabil că nu mi-am precizat foarte bine "cealaltă jumătate"
de speranţă. Evident, era vorba de dispariţia (din viaţa politică,
bineînţeles!) a cetăţeanului Băse'. Dar pentru că nu mi-am precizat ruga foarte
clar, astrele au înţeles că era vorba de guvernul Ungureanu. Nu-i nimic, bine
şi-aşa "rău"…
De ce revin pe blog abia după trei luni?
Păi nu am vrut să ultragiez sentimentele religioase ale celor care şi-au
sărbătorit Paştile începând cu 6 aprilie (Pesach 5772 fiind 06-12 aprilie 2012;
Paştile catolic fiind 08-09 aprilie; Paştile ortodox fiind 15-16 aprilie).
Apoi, pentru credincioşii ortodocşi (majoritari în România, încă!) a urmat
"Săptămâna Luminată" care se
încheia cu sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic GHEORGHE, purtătorul de biruinţă
- patronul spiritual al multor români.
Şi uite-aşa am ajuns din "Săptămâna Luminată" în…
"săptămâna moţiunii"! Drept care m-am decis să nu "stric
spectacolul" şi plăcerea domniilor voastre, stimaţii mei cititori.
Nu voi ascunde că în această perioadă am "butonat" din greu canalele TV româneşti (mai ales
2-3!). Cu atât mai mult cu cât membrii "activi" din familie, când
ajungeau acasă de la serviciu mă puneau să le fac un rezumat al
"evenimentelor zilei". De cele mai multe ori îmi spuneau "să nu
mai filozofez atâta", să le prezint mai pe scurt, "să fiu mai
analitic" (deh!, şicane ale "opoziţiei" din casa proprie)…
Pentru că de vreo două decenii (şi nu "decade"
! - cum aud tot mai des) m-a iritat termenul de "analist" cu
care erau gratulaţi diverşi invitaţi de prin emisiuni TV şi radio (sau cum se
împopoţănau ei înşişi!), m-am decis să aflu cine are dreptate.
***
Ţin minte că, în urmă cu mai bine de
patru decenii, un distins universitar bucureştean îşi încheia prima prelegere
la Istoria filozofiei cam aşa: "Deci, filozoful este un individ care
ştie totul despre orice nimic, sau nimic despre toate. Depinde doar de voi ce
veţi deveni…"
Mi-am reamintit această apreciere de
multe ori ascultându-i pe invitaţii şi invitatele diverselor emisiuni. Dar nu
ţin minte să fi fost prezentat vreunul ca filozof! Şi am fost nevoit să apelez
din nou la dicţionare, crezând că m-am tâmpit eu (ceea ce nu ar fi cu totul
exclus în condiţiile României de azi). Şi iată ce am găsit:
A
FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra problemelor
vieții. – Din fr. philosopher, lat. philosophari. Sursa: DEX '98 (1998)
A
FILOZOFÁ ~éz intranz.
fam. A
reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). Din fr. philosopher, lat. philosophari Sursa: NODEX (2002)
FILOZÓF,
-OÁFĂ, filozofi, -oafe, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și
prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție
proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (Pop.) Om învățat, priceput în toate;
spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață.
[Var.: filosóf, -oáfă s.m. și f.] – Din ngr. philósophos, fr.philosophe. Sursa: DEX '98
FILOZÓF ~oáfă, (~ófi, ~oáfe) m. și f. 1) Persoană care a
alcătuit o doctrină filozofică sau a elaborat elemente pentru o astfel de
doctrină. 2) Specialist în filozofie. 3) fig. pop. Persoană atotștiutoare; om înţelept. Din gr. philosophos, fr. philosophe. Sursa: NODEX
Cu extrem de rare excepţii, nici unul din
invitaţii(invitatele) respectivelor emisiuni nu se potrivea definiţiilor. Iar
rarele excepţii măcar aveau licenţă în domeniu…
În schimb, sunt pline platourile(studiourile) de
analişti.Analişti în cele mai felurite domenii şi de toate culorile.
Şi din nou am căzut pe gânduri, întrebându-mă dacă mai
cunosc sensul cuvintelor folosite în ziua de azi cu uşurinţa cu care clipim.
Aşa că iar am dat
fuga la dicţionare şi iată ce am găsit:
ANALÍST2, -Ă, analiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în analiza matematică sau psihologică. 2. Specialist în informatică. 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în
cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. – Din fr. analyste. Sursa: DEX '98
ANALÍST ~ști m. Specialist în analiza matematică sau psihologică.
/<fr. analyste
Şi altceva nu am
mai găsit…
Deci nici vorbă de analist politic, analist economic, analist bursier,
analist imobiliar, analist politico-militar, etc..
Dar, scormonindu-mi memoria mai bine, mi-am amintit că undeva prin anii
'92-'93 un jurnalist - absolvent de filozofie - (devenit mai târziu
"maestrul" Ion Cristoiu) ce descoperise găina care
"născuse" un pui viu cu 4 picioare, pentru a scăpa de băşcălie se
prezenta ca analist politic.
Ulterior prin '96, Silviu Brucan (Saul Bruckner) a trecut de la
"profesor de politologie" (chiar dacă eu nu am reuşit să aflu când şi
unde şi-a făcut studiile universitare) la titlul de "analist
politic". Că "oracolul din Dămăroaia" nu suna bine! A fost
urmat de Emil Hurezeanu, Stelian Tănase,
Bogdan Chirieac, Andrei Bădin, Cozmin Guşă - toţi provenind din jurnalişti.
Mileniul trei a debutat cu o "epidemie" de analişti de toate
felurile şi culorile (vezi PRO Tv, B 1, Antena 3, Realitatea), majoritatea cu
studii şi specializări la fel de incerte ca şi în cazul lui Brucan. Însă
neapărat beneficiari ai unor "burse şi granturi" care mai de care mai
pompoase în străinătate (de preferinţă peste Ocean!).
Studiindu-le mai atent prestaţiile şi apucăturile, am constatat că nici
unul nu se încadra în definiţiile de mai sus.
În schimb, se ocupau de fel şi fel de treburi… anale.
Linguşeli, mâncatul unor produse anale, violenţe sau dezmierdări - în
funcţie de "proprietarul zonei" şi poziţia de moment în societate a
acestuia. Şi nu pe gratis sau de "amorul artei" (sau "arta
amorului"?)… Aşa au reuşit unii dintre ei să ajungă şi în categoria
"oameni de afaceri"!
Abia după ce am ajuns la această concluzie, am descoperit că mai există o definiţie
pentru analist în Urban Dictionary, definiţie care mă confirmă. Dar e numai
pentru pretenţioşi.
Drept care, termenul de analist fiind de provenienţă străină consider că -
pentru eliminarea oricăror confuzii - în română ar trebui scris fie annalist,
fie analyst că oricum pronunţia rămâne la fel (ca şi obiceiurile!).
Nu trebuie să ne
surprindă că termenul analist nu a fost folosit şi la genul feminin. Pentru
"dânsele" e mai potrivit termenul de guristă. În sensul de interpretă
vocală la o petrecere cu taraf de lăutari.
Şi cum majoritatea
talk-show-urilor astea tind să devină "petrecere cu taraf" (mai puţin
muzica autentic lăutărească) nu trebuie să ne prefacem surprinşi. Mai ales că
aproape toţi "cântă după ureche", "pe surse".
Oamenii educaţi (gen
Mircea Badea) le spun "realizatoare" sau "prompteriste".
Băieţii de cartier le spun "muiste" (ce needucaţi!). Las la alegerea
Dvs. cum vreţi să le catalogaţi, după "prestaţia" fiecăreia. [ M-am bucurat că de o vreme nu am mai fost agasat de omniprezenţa
atotştiutoarei d-nă TATOIU, dar a fost o bucurie vremelnică pentru că observ că
a fost "înlocuită în dispozitiv" de mai tânăra şi mai vehementa
atotştiutoare LAVINIA ŞANDRU (creaţia marelui analist C.Guşă).]
În fond şi la urma
urmei, pentru orice persoană care are o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă este
clar că fiecare e liber să se creadă ce vrea.
Dar dacă un filozof
(atestat de o licenţă) poate deveni analist (fără licenţă), niciodată un
analist nu va deveni filozof…
Şi oricum,
parafrazându-l pe Socrate: "Dacă atunci când cauţi un program TV
dai peste ceva bun şi care să-ţi placă, poţi să te consideri fericit. Dacă nu,
ai toate şansele să ajungi filozof…"
Se pare însă că Jean
Gabin are şi el dreptate.
***
Faptul că a plecat
Sarkozy şi a venit Hollande mă lasă rece.
Faptul că s-a înscăunat
Putin s-ar putea să mă "ardă" (cel puţin la factură).
Iar dacă guvernul Ponta
va trece sau nu face parte din acelaşi spectacol…
6/7 aprilie 2012
E.T. ARDELEANU
