Manelişti din toate ţările uniţi-vă!

O stafie umblă prin Europa — stafia manelismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Il Cavaliere, Nicolas şi Angelika, radicali francezi şi poliţişti italieni.

Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi fost defăimat, ca fiind manelist, de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi răspuns la rîndul său atît elementelor mai înaintate ale opoziţiei, cît şi adversarilor săi reacţionari zvîrlindu-le în faţă imputarea stigmatizantă de manelist?

Din acest fapt reies două lucruri.

Toate puterile europene recunosc de pe acum manelismul ca o ameninţare.

A venit timpul ca maneliştii să-şi expună deschis, în faţa lumii întregi, concepţia, scopurile, tendinţele şi să opună basmului despre stafia manelismului un manifest al curentului însuşi.

(...)

Scris în urmă cu mai bine de 160 de ani, Manifestul Partidului Comunist cam aşa ar fi sunat dacă  neamţul(evreu) Karl Marx şi prietenul său Friedrich Engels (tot neamţ) ar fi trăit în România de azi şi nu în Anglia de atunci!

Ce ghinion pe noi, românii, şi pe prietenii noştri, rromii, că nu s-a întâmplat aşa...Vă imaginaţi unde ar fi fost omenirea acum dacă am fi avut "norocul" ca fondatorii socialismului ştiinţific să-şi fi întemeiat teoria pe analiza situaţiei din România de azi ?!

Aceste gânduri mi-au fost prilejuite  de "vânzoleala" stârnită în ultimele zile, pe majoritatea canalelor TV româneşti, în legătură cu un afiş pe care era imprimat chipul lui Nicolae Guţă - un "Rege al manelelor" (nu ştiu dacă numai din România sau "internaţional", dar pe lângă câţi "Regi" mai avem ce mai contează unul în plus)...Probabil că cel mai mult a deranjat că afişul respectiv a fost asumat de "Noua Dreaptă - Italia". Că poza lui Guţă nu văd ce să-i fi deranjat. Culorile în care era tipărit afişul - verde, alb şi roşu - nu cred să-i fi deranjat, că era în Italia (sau să fi deranjat pe cei de la U.D.M.R.?). Iar conţinutul afişului, nici atât că era scris în româneşte (nu în ...rromanes! sau italiană) astfel:

Fiecare trebuie să dea un răspuns:

ori îşi trăieşte apartenenţa,

ori, cu un refuz,

continuă să accepte modelele oferite de societate.

   Spune NU inculturii !

 Spune NU ţigăniei !

Spune NU manelelor !

Sau să fi deranjat o ANUMITĂ SOCIETATE  ("Deschisă" sau nu, "Civilă" sau nu, "Rromă" sau nu) care de mai bine de două decenii ne tot oferă modele !?!

Măi, ce să fie, ce să fie... Şi, cum nu sunt prea dus nici la şcoală nici la biserică, am apelat iarăşi la prietenul Google (un "Gogu americănesc", care tocmai ce a împlinit 13 ani!) şi iată ce am aflat:

- INCULTURĂ :

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din fr. inculture. 
Sursa: DEX '98 |

 INCULTÚRĂ f. Lipsă de instruire și de cultură elementară; ignoranță. [G.-D. inculturii] /<fr. inculture 
Sursa: NODEX | 

 INCULTÚRĂ s. ignoranță, nepricepere, neștiință, semidoctism, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.) 
Sursa: Sinonime |

- ŢIGĂNIE :

ȚIGĂNÍE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2.Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie. 
Sursa: DEX '98 |

 ȚIGĂNÍE ~i f. 1) Mahala locuită de țigani. 2) fig. Gălăgie mare. 3) peior. Comportare care denotă lipsă de politețe, de tact. 4) v.ȚIGĂNIME. [G.-D. țigăniei] /țigan + suf. ~ie 
Sursa: NODEX | 

 ȚIGĂNÍE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot. 
Sursa: Sinonime |

- MANELE :

MANEÁ, manele, s. f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. – Din tc. manì. 
Sursa: DEX '98 | 

 MANEÁ ~éle f. Cântec de dragoste cu melodie duioasă și tărăgănată, caracteristic popoarelor orientale. /<turc. mani 
Sursa: NODEX |

 maneá (tc. mani „catren popular, cântec”, de la interj. aman „vai!, aoleu!”; pl. manéle), cântec liric turcesc, cu conținut erotic, întâlnit și în țările române. Meterhaneaua* de pe lângă Curtea domnească îl executa și numai instr. Lăutarii din Muntenia îl cântă la vl., în octave, acompaniați fiind de un „bas ostinat” (v. ostinato), acesta din urmă susținut de o vl. secundă, uneori și de cobză*. Începând din anii ’90 ai sec. 20, reintră în atenția lăutarilor din România și dobândește, în pofida originii tc. a termenului, statutul de „muzică amestecată (de metisaj),,, [...] adică [de muzică ce] rezultă din varii încrucișări ale muzicilor sârbească, gr., tc., indiană etc.” (Speranța Rădulescu). 
Sursa: DTM |

Eu unul nu am înţeles mare lucru din aceste definiţii: nu am sesizat nimic rasist, discriminator, fascist şi extremist. Iar afişul nu face altceva decât să îndemne la asumarea apartenenţei, fie că e vorba de urmarea unor modele, fie că e vorba de respingerea lor. Din punctul meu de vedere nu e nici o ruşine să te naşti ţigan, ruşinos poate fi să vrei să trăieşti, să te comporţi sau să vorbeşti ca ţiganii. Cât despre "manelizarea României", nu mai este vorba de o definiţie discutabilă ci de o tristă realitate tot mai greu de suportat...

Iar pentru că "fătucele" şi "televiziştii de serviciu" de pe toate canalele (era să zic din toate canalele) s-au simţit datori să înfiereze cu isterică "mânie proletară"(pardon, am vrut să zic "mânie manelistă") rasismul, discriminarea, incitările la ură interetnică, etc., practicate de "Noua Dreaptă" din România eu unul m-am văzut obligat să mă întorc la "Tata lor", Karl Marx şi să văd cum ar fi explicat el situaţia. Aşa că:

"(...)Istoria tuturor societăţilor de pînă azi este istoria luptelor de clasă.

Societatea română modernă, ridicată pe ruinele societăţii socialiste, nu a desfiinţat antagonismele de clasă. Ea a creat doar clase noi, condiţii noi de asuprire, forme noi de luptă, în locul celor vechi.

Epoca noastră, epoca manelizării, se deosebeşte însă prin faptul că a simplificat antagonismele de clasă. Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari tabere duşmane, în două mari clase direct opuse una alteia: românii şi maneliştii."

Şi aş mai putea continua cu analiza, dar nu vreau să vă plictisesc prea tare.

Finalul însă este apoteotic:

"Într-un cuvînt, maneliştii sprijină pretutindeni orice mişcare revoluţionară împotriva orînduirii sociale şi politice existente.

În toate aceste mişcări ei pun pe primul plan, ca problemă fundamentală a mişcării, problema proprietăţii, indiferent de forma mai mult sau mai puţin dezvoltată pe care aceasta ar avea-o.

În sfîrşit, maneliştii militează pretutindeni pentru unire şi înţelegere între partidele democrate din toate ţările.

Maneliştilor le repugnă să-şi ascundă vederile şi intenţiile. Ei declară făţiş că ţelurile lor pot fi atinse numai prin doborîrea violentă a întregii orînduiri sociale de pînă acum. Să tremure clasele dominante în faţa unei Revoluţii Maneliste. Maneliştii n-au de pierdut în această revoluţie decît lanţurile. Ei au o lume de cîştigat.

MANELIŞTI  DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ! "

Peste toate acestea nu văd ce s-ar mai putea spune. Numai dacă aş fi atoateştiutorul schmecker prezent în mai toate emisiunile unui anume canal TV. Dar cum nu sunt conaţional nici cu Marx, nici cu d-l schmecker (cu ultimul fiind doar... "semiconcetăţean" - eu având o singură cetăţenie), cred că fiecare îşi trăieşte apartenenţa după cum l-au învăţat bunii şi străbunii jertfiţi pentru şi topiţi în acest mult prea îndurerat pământ...

29.09.2011                                                                         E.T. Ardeleanu