Au mai rămas 12 săptămâni (sau trei luni, sau un trimestru) până când cetăţenii
români sunt chemaţi din nou la urne.(Oare şi maghiarii, sau vor fi îndemnaţi
încă o dată să stea acasă ?)
Din partea mea, 9/10 decembrie 2012 va fi doar încă un prilej pentru
repetarea grotescului spectacol mediatic în care jurnalişti, analişti,
politicieni şi nenumăraţi alţi "băgători în seamă" se
vor strădui să explice - pe înţelesul lui stupid people (vorba
românului Saul Bruckner pe filiera Washington) - rezultatele
"alegerilor".
Mie unuia mi-a ajuns circul - mai ales mediatic - intern şi extern
început pe 6 iulie. Lehamite, silă, greaţă, dezgust, repulsie sunt sinonime
prea blânde pentru starea pe care mi-au provocat-o "părţile"
şi susţinătorii lor din "lupta politică" (lovitura de stat! -
zic alţii) desfăşurată în România. Mie îmi pare mai corect să-i spunem scârbă.
O nesfârşită scârbă care - pentru mai bine de 5 milioane de oameni - a
început în decembrie 2009.
Scârbă de băseşti, de boci şi videni, de fluturi şi tălmăceni, de
stolojeni şi boureni, de ungureni şi nemţeni, de spâni precum alde preda sau
oajdea.
Scârbă de metrese şi udrese, de plăcinte şi macoveici, de dansatoare la
bară şi de câştigătoare de concursuri de miss.
Scârbă de slugoi precum cristoi sau lăzăroi, morari sau maiori, turceşti
sau colonei, meleşcani sau americani.
O categorie şi mai numeroasă o reprezintă ce a scârbelor din media - presa scrisă şi
audio-vizuală. Şi mai greu de pomenit, din grija de a nu nedreptăţi prin
omisiune pe cineva.
Aş putea umple zeci de pagini cu asemenea scârbe. Le-aţi simţit şi le
ştiţi la fel de bine ca şi mine.
Dar şi mai adâncă a devenit scârba când "profesorii" şi
"monitorii" în ale statului
de drept şi democraţiei - deopotrivă europeni şi americani - şi-au
încălcat propriile principii, pe care ni le-au "inoculat" prin
toate mijloacele decenii la rând.
Mi-a devenit tot mai clar că, în fapt, se urmăreşte realizarea unui stat
de drepţi în care toată lumea se mişcă la comandă numai în direcţia
indicată, vorbeşte numai dacă este întrebată şi despre ce este întrebată, iar singurul
reprezentant acceptat este comandantul (sau guvernatorul sau prinţul) - nicidecum
ales ci numit. Mai rămâne doar (nu decât!) să denumim teritoriul respectiv:
euroregiune, guvernorat (sau autoguvernorat!) sau principat. Vezi Kosovo. Şi,
mai recent, Catalunya, sau Scotland, sau… Szekelyland !
Că - vorba cuiva care ştie ce vorbeşte - "…procesul de globalizare nu iartă pe
nimeni.(…) nici unul din noi, singur, nu poate face faţă în viitor efectelor
proceselor de globalizare, (…)…că vrem sau nu, globalizarea tot se va
înfăptui". A uitat doar să ne precizeze "sub
comanda cui". Obama(Romney), Merkel şi Putin (că pe chinez încă nu vrem
să-l băgăm în seamă), sau şi această "echipă" va fi schimbată ?
Restul e chestiune de timp.
{ Asta îmi aminteşte de un banc din "vremurile de dinainte".
Cică prin 2050, când socialismul ar fi învins pe tot globul, va fi un singur
stat cu două capitale: Moscova şi
Washington, care va fi condus de doi chinezi: Iţic şi Ştrul !...}
***
Jurnalele de ştiri de azi au prezentat de nenumărate ori secvenţe cu
copii de grădiniţă în prima zi de şcoală. Cu lacrimi în ochi sau scâncind,
copiii erau duşi de către aparţinători în "sălile de clasă
pregătitoare".
Secvenţele semănau izbitor cu unele dintr-o altă toamnă. Acum 8 decenii,
copii evrei (mai ales) de aceeaşi vârstă şi mai mari erau duşi la "sălile
de duş". Atâta doar că locul era împrejmuit cu sârmă ghimpată, păzit de
soldaţi înarmaţi şi câini. Totul sub lozinca "Arbeit macht frei" ("Munca
te eliberează"), în scopul unui plan diabolic.
Oare ce plan îi mână pe copiii români în "clasa pregătitoare"
? (Că "grupa pregătitoare" nu a fost bine !) Sub care lozincă ?
Iar "câinele de pază al democraţiei" doarme.
***
Cel "alintat" mai nou cu supranumele Guvernatorul,
are măcar un merit: a dat de lucru o vară întreagă unei liote hămesite
de politicieni, analişti, jurnalişti, realizatori TV şi radio şi alţi nenumăraţi
-işti (mai ales forumişti).
Şi - mai ales - le-a pus într-o lumină necruţătoare
adevărata statură de politicieni, analişti şi jurnalişti.
Lei-paralei "pe sticlă" şi în ţară, jalnice javre
schelălăitoare în stradă şi străinătate (cu rare excepţii notabile şi, cu atât
mai mult, de aplaudat).
Bunăoară Maimuţoiul Învârtoşat (Putsoius erectus în
latineşte - rudă apropiată cu Homo erectus): amestec de Tănase
Scatiu şi Dinu Păturică în secolul 21, a copiat de la "jupânii"
dinaintea lui (Iliescu şi Năstase) darul de a vorbi fără a comunica nimic şi
ifosele gratuite. Arivismul manifest, slugărnicia în faţa celor puternici
mascată prin "diplomaţie" şi "tact", disponibilitatea la
orice compromis promit să-l ducă pe un scaun de comisar european. E de fapt
produsul "bătrânilor păpuşari" Hrebenciuc şi Ilie Sârbu. Sunt aproape
sigur că în decembrie ( sau până atunci), Comandantul îl va lăsa fără
"jucărie" (parafrazându-l pe Mareşal care - în urmă cu 78 de ani -
spunea cu referire la regele Mihai:"Cum să las ţara pe mâna unui
copil?"). Necazul e că în urma (şi "umbra") lui e adunată o
"strânsură" cu aceleaşi "calităţi" (Zgonea, Corlăţean, Duşa,
Bănicioiu, Negoiţă R., Gust, Voicu, etc.) şi care se disting mai ales prin
arhisuficienţă. Ce-o fi mai jos, în teritoriu - Dumnezeu cu mila !
Cât despre Fanfaronul Orator (unii îl alintă cu apelativul
cinematografic Chuky), ce să zic… Chiar dacă poartă un nume împovărător,
măcar are un discurs atrăgător (uneori chiar sclipitor). Despre alte calităţi
mă cam îndoiesc, atâta vreme cât e consiliat de indivizi ca generalii(r.)
Dobriţoiu şi Rotaru, sau "civilii" Th.Atanasiu şi E.Nicolăescu.
Drept care, pe 9 decembrie USL va fi "ajutat" (şi
din rândurile sale!) să rămână sub 49%, astfel încât Parlamentul şi Guvernul
României să fie alcătuite conform "planurilor iniţiale" stabilite
în forurile externe şi nu conform votului lui stupid people.
Gândiţi-vă ce parlament distractiv vom avea cu
"aleşi" ca Aurelian Pavelescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihail Neamţu
şi Cătălin Edmond Tălmăcean, plus cei din PPDD.
Şi iar se va adeveri vechea zicere "Vrei - nu
vrei, bea Grigore aghiasmă…"(că wiskey-ul e doar pentru Comandant
!)
Aşa că - până îmi va trece scârba - mă voi retrage puţin
într-o lume mai curată.
Că gura păcătosului
adevăr grăieşte.
16/17
septembrie 2012 E.T.
ARDELEANU
