Mahmureala de după ... Plenară!

       Beţivanul Naţional (care se crede preşedinte, dar visează să ajungă "Măria Sa HĂHĂILĂ I-ul") s-a dezmeticit buimac (speriat probabil de "lătrăturile căţelelor ude mereu") şi s-a crezut obligat să ne demonstreze că "este vigilent în funcţie" !

       Spre ghinionul lui, nu a reuşit decât să ne arate iar că fie este grav bolnav, fie că este diabolic în îndeplinirea unui plan de exterminare "la nivel macro". Oricum, este de neacceptat !

       Pretextul: o conferinţă, intitulată în buna tradiţie a ... "epocii de aur"   REVENIREA ECONOMIEI. AM IEŞIT DIN RECESIUNE. CARE-I PLANUL DE VIITOR? Titlul pare să fie dat chiar de către "Invitatul de onoare", iar organizatorii au fost dintre cei care de mulţi ani  se... "ghiftuiesc" pe spinarea acestui neam mult prea răbdător.

       Prilej cu care am văzut un individ care trecea de la o mină  când serioasă şi preocupată, uşor melancolic-lacrimogenă, la una zâmbitoare, vesel-arţăgoasă; de la un ton când de profesor universitar,  când de acuzator public în procesul unei mari trădări. Amalgamând "lozinci economice" cu judecăţi de bun simţ, regrete cu proiecte, dând vina pe toată lumea şi neasumându-şi nimic, a ... "dat" în stânga şi-n dreapta (ca un boxer lipsit de văz), zugrăvind un iluzoriu viitor:  "mai bun, dacă..."

       Neînţelegând eu nimic (deşi, în urmă cu mai bine de două decenii, mai asistasem la asemenea "spectacole"), am încercat să mă dumiresc cu cine avem de a face. Astfel, urmând unul din "înţeleptele-i sfaturi", am dat fuga pe ..."Goagăl" şi iată ce am aflat despre boli:

(conform http://www.romedic.ro/tulburari-psihice-induse-de-alcool/delirium-tremens )

       

Delirium de sevraj alcoolic:

       Apare de regulă numai după încetarea sau reducerea recentă a aportului etilic masiv, sever, la pacienţi cu teren medical şi cu lung istoric de dependenţă. Durează 3-4 zile, simptomele înrăutăţindu-se noaptea. De obicei se încheie cu un somn profund şi prelungit din care pacientul se trezeşte fără simptome şi fără să-şi amintească perioada de delir.

        Delirul reprezintă convingerea absolută a persoanei care nu poate fi combătută cu argumente logice şi care nu cedează, în ciuda evidenţelor; o convingere într-o idee falsă susţinută ferm, în pofida probelor şi dovezilor obiective şi evidente în sens contrar, şi în pofida faptului ca alţi membri ai culturii respective nu împărtăşesc credinţa respectivă şi care trebuie astfel interpretat în funcţie de tradiţiile în care a crescut persoana. 

        Dintre delirurile sitematizate se menţionează trei categorii: 
        1. deliruri pasionale şi de revendicare.
        2. delirul senzitiv de relaţie.
        3. delirul de interpretare.

       -idealiştii pasionali care sunt preocupaţi de idei generoase, au aparenţa unor visători, îşi   neglijează interesele lor pentru a face opere caritabile, a obţine reforme sociale, religioase; ei formează grupuri de fanatici, profeţi, mistici şi lucreaza în numele dogmelor credinţelor lor, pentru a le impune - prin sacrificii personale sau prin terorizarea celorlalţi (campanii de presă, ultraje, violenţă verbală sau fizică).

Delirul de interpretare:

        -se constituie dintr-o sumă de simptome, interpretări, intuiţii, supoziţii, pseudo-raţionamente, care se vor organiza conform unui postulat iniţial, alcătuind un veritabil mozaic de idei;
        -mecanismul constituirii este reprezentat de interpretarea unei percepţii exacte într-un concept eronat; legătura aparent logică a acestora cu evenimentele şi faptele reale şi argumentele cu care le susţine bolnavul fac ca delirul să fie aparent adevărat, reuşind astfel să convingă pe cei din jur, şi în special familia (delir de inducţie) de obiectivitatea conţinutului;
       -variaţiile tematice sunt datorate caracterului, nivelului intelectual, educativ, tendinţelor şi aspiraţiilor şi unor situaţii conflictuale reale care dau delirului un caracter oarecum inteligibil cu conţinutul -– de persecuţie, de mărire (grandoman), etc.

     Delirul senzitiv de relaţie:

       - descris ca trăirea unei experienţe conflictuale a individului fată de grup şi care apare pe fondul unei personalităţi slabe, în discrepanţă cu aspiraţiile şi scopurile propuse, o personalitate vulnerabilă şi timidă, în conflict cu datele sale biografice;
       - delirantul are impresia că ceva nu e in ordine cu celelalte persoane care îl înconjoară, cunoscuţi şi necunoscuţi se poarta parcă bizar, parcă toţi îl privesc, îşi fac semne când trece, zâmbesc în legătură cu el, îl iau în centrul atenţiei şi preocupării lor, discută doar despre el; pacientul se simte în permanenţă sub observaţie, privit, urmărit, înregistrat, observat, analizat, comentat, luat ca referinţă în discuţia celorlalţi;

       PARANOIA

         Personalitatea paranoică are următoare caracteristici:

         - rigiditate comportamentală;

         - egocentrism (el este centrul universului în care trăieşte);

         - lipsa de empatie (incapacitatea de a-i înţelege pe cei din jur);

         - impenetrabilitate la critică (orice critică este considerată un atac la persoana sa);

         - este hiper-orgolioasă;

         - este megalomană (se "dă mare");

         - se supraapreciază (îşi arogă calităţi inexistente, sau îşi supraevaluează calităţile existente);

         - are erori importante în judecarea faptelor celor din jur (pe care le subapreciază) sau pe ale sale

              (pe care le supraapreciază);

         - este total neîncrezător în cei din jur (familie, mediu de muncă, prieteni) pe care îi suspicionează

              că l-ar minţi sau înşela.

              Deşi judecata paranoicului pare logică, ea porneşte de la premise false sau interpretări false ale

        realităţii pe care nu le verifică niciodată (fiind "sigur" că are întotdeauna dreptate), de aceea

        concluzia sa finală nu poate fi decât falsă.

               Paranoicul perseverează în convingerile sale pe lungi perioade de timp, acestea fiind întărite de

        orice "argument" pe care îl găseşte, şi nu îl verifică.

       

        Personalitatea teatrală:

               Este definită ca o tulburare a personalităţii caracterizată de emotivitate excesivă şi căutare

       de atenţie, incluzând necesitatea excesivă de aprobare şi de seductivitate neadecvată, cu debut      

       în viaţa de adult timpurie. Aceşti indivizi sunt dramatici, entuziaşti şi flirtează excesiv. Pot fi  

       provocatori sexual inadecvat, arată emoţii puternice în stil impresionistic şi uşor influentaţi de

       alţii. Caracteristicele asociate cuprind egocentrismul, auto-indulgenţa, căutarea continuă a      

       aprecierii şi  comportament manipulativ pentru a-şi îndeplini scopurile. 
            Aceste persoane pot avea un succes social şi profesional real. Se descurcă bine în societate, pot   

       manipula pe alţii uşor şi deveni centrul atenţiei. Această tulburare poate afecta viaţa socială sau

       romantică a individului sau abilitatea lor de a se descurca cu eşecurile. Acestora le lipseşte empatia,

       încep relaţii sociale dar tind să eşueze în durabilitate şi profunzime. Pot căuta tratament pentru

       depresie când relaţia amoroasă se sfârşeşte. 
            Nu-şi văd relaţiile personale realistic, tind să dramatizeze şi exagereze dificultăţile. Au probleme

       când se confruntă cu frustrarea.      

    

       M-am liniştit însă rapid. Nici vorbă ca vreuna din aceste descrieri să se potrivească "preşedintelui meu" !

       Cât despre  vreun plan de exterminare - n-am aflat nimic(încă), iar diabolizarea este doar în mintea "mogulilor şi a trusturilor aservite".

       Aşadar, trebuie înţeles că n-a fost mulţumit de ce s-a întâmplat la Plenară  (pardon, trebuia să zic Convenţie). Şi-a organizat rapid o "întâlnire cu activul" din finanţe, bănci, comerţ, energie şi presa de specialitate pentru a clarifica el "în spirit critic" (că "şi autocritic" - nu rimează, deci trebuie interzis prin lege) cum trebuie privite problemele economice după ieşirea din recesiune (era să scriu "ieşirea din Egipt",

că pe "Moise cu Tablele Legii" îl avem) şi - mai ales - care-i planul pentru viitor. Numai că nu era vorba de "viitorul nostru" (al poporului, carevasăzică) ci de "viitorul lor" (adică al coaliţiei, al guvernului şi - mai ales - al lui).

       Pentru că, nu-i aşa?, îl apucase frica după ce "căţelele ude mereu" s-au repezit la el, marţi seara, să "demaşte naţionalismul-extremist românesc" care (prin aprobare tacită) modificase legea învăţământului,     (deocamdată la Cameră) fapt de o "gravitate excepţională" ce periclitează "viitorul României".Aşa că a trebuit să repare el gafele făcute de alţii, şi deci "Avem nevoie de reformarea partidelor politice.".Cu atât mai mult cu cât trebuie adoptată necondiţionat Legea Minorităţilor şi, apoi, regionalizarea ţării. Iar pentru asta "Sper că va exista un suport public minimal să putem discuta deschis problema reorganizării administrative a ţării.".Însă şi pentru asta e nevoie de mass-media. Din păcate, "Nu obligă nimeni mass-media să fie solidară cu politicul (era să scriu piticul), dar putea să fie solidară cu poporul român."

       Biet popor român...Cum nu poţi tu să pricepi că "Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze. Această organizare pe care o avem acum este foarte susţinută de populaţie. Va trebui să explicăm populaţiei avantajele reorganizării." (oare pentru cine?!)...

       Şi mai vinovaţi sunt "derbedeii dracului" din mass-media care "nu pun umărul" să explice populaţiei "avantajele reorganizării"! Şi mai ales că "Nu trebuie să guvernăm pentru Europa, trebuie să guvernăm pentru noi.".

       Mai rămâne să înţelegeţi care "noi"...

          19.05.2011                                                                         E.T.ARDELEANU

       P.S. În urmă cu mai mult de două decenii, în socialism, după câte o Plenară măcar membrii C.P.Ex. erau invitaţi la Snagov pentru "împăcare".Câteva zile după aceea aveau o mahmureală cumplită. Acum, în capitalism, nu mai e cazul de "împăcare", acum se "socializează".Oare mahmureala  mai există?...