Nici în străinătate nu e totul perfect. Nici vorbă. În Franţa disciplina rutieră e şleampătă, infinit mai rea decât în Germania ; portofelul îţi poate fi furat oriunde pe glob; şmecheri şi obraznici se găsesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump şi prost e mereu posibilă; unele locuri sint murdare; blocuri dizgraţioase s-au construit, mai ales în anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale oferă servicii mediocre, provoacă întirzieri, nu te scutesc, la o adică, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrariul, lipsa de educaţie, nesimţirea, ilegalitatea, aproximaţia, mă rog, toată ornamentaţia " milenară" a ţărişoarei ilustreaza o tradiţie durabilă. Nu e vorba de accidente, de "din când în când"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Şi e, esenţialmente, neplăcut. E muşchiulos, vital, indestructibil. Turcii vin şi pleacă, fanarioţii vin şi pleacă, ruşii vin şi pleacă, comuniştii vin şi pleacă. Noi rezistăm fălos, fudul, chefliu şi dîrz. Dăm vina pe ei, pe toţi, şi ne vedem de treabă.
NATO încearcă să ne organizeze, UE încearcă să ne domesticească. Degeaba. Apa trece, pietrele rămîn, avem şapte vieţi în pieptul de aramă, românul nu piere. Nu moare şi nu se transformă. Se adaptează. Se descurcă. Ţine cu dinţii de specificul lui naţional. Şi tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred că nu ne vom schimba niciodată. Vom continua să stăm în calea tuturor binefacerilor şi noroacelor, fără să luam decât caimacul de primă instanţă. În rest, vom dospi, somnolenţi, în dulcele borş autohton, cu mici accese de enervare tandră...
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrariul, lipsa de educaţie, nesimţirea, ilegalitatea, aproximaţia, mă rog, toată ornamentaţia " milenară" a ţărişoarei ilustreaza o tradiţie durabilă. Nu e vorba de accidente, de "din când în când"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Şi e, esenţialmente, neplăcut. E muşchiulos, vital, indestructibil. Turcii vin şi pleacă, fanarioţii vin şi pleacă, ruşii vin şi pleacă, comuniştii vin şi pleacă. Noi rezistăm fălos, fudul, chefliu şi dîrz. Dăm vina pe ei, pe toţi, şi ne vedem de treabă.
NATO încearcă să ne organizeze, UE încearcă să ne domesticească. Degeaba. Apa trece, pietrele rămîn, avem şapte vieţi în pieptul de aramă, românul nu piere. Nu moare şi nu se transformă. Se adaptează. Se descurcă. Ţine cu dinţii de specificul lui naţional. Şi tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred că nu ne vom schimba niciodată. Vom continua să stăm în calea tuturor binefacerilor şi noroacelor, fără să luam decât caimacul de primă instanţă. În rest, vom dospi, somnolenţi, în dulcele borş autohton, cu mici accese de enervare tandră...
Străzile vor rămâne mereu betege, pline de gropi şi asfaltate cu gumilastic, autostrăzile (dacă vor exista) vor fi nişte şantiere perpetue, şoferii " profesionişti sau amatori " vor conduce bezmetic, isteric, mitocăneşte. Îşi vor parca maşinile în poarta ta, în curtea ta, în sufletul tău şi, dacă protestezi, te vor înjura exterminator sau vor zâmbi suveran, de la înălţimea limuzinei proprii.
Justiţia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urmă de decenţă şi de nobleţe. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare şi trivialitate. Laura Andreşan e doar începutul. Oricine va putea striga în piaţa publică orice despre oricine. "Relaţiile", pilele, bacşişul vor fi la fel de greu de înlăturat ca şi câinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie şi se vor gândi strict la găştile de partid şi la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toţi derbedeii vor deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proasta creştere, de incultura, de muzica proastă şi de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ură şi băşcălie. Comunismul va reînvia, roz şi cochet, cu sprijinul unor băieţei de bani (şi idei) gata, semidocţi şi trendy, netrăiţi, iresponsabili, grăbiţi să găsească înainte de a căuta. În schimb, icoanele vor fi evacuate din viaţa publică, în numele unei libertăţi de conştiinţă care nu ştie încă nici ce e libertatea, nici ce e conştiinţa.
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra în colaps, vom avansa trudnic printre răgete şi scuipături. Şi vom vota, o dată la patru ani, în funcţie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeţi, sunt pesimist. Ba pot pentru ca să spun că sunt apocaliptic...
Totul a început când, întors la Bucureşti după o vacanţă agitată pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai întii, că e mai cald decât în restul Europei, mai cald decât la Mediterana; şi apoi, că singura scară rulantă care urca de la autobuze la ghişeele de control-paşapoarte nu funcţionează. Am urcat gâfâind, cu mireasma patriei în nări. Sunt prea pesimist? Să dea Dumnezeu...
De-abia aştept să fiu contrazis !
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra în colaps, vom avansa trudnic printre răgete şi scuipături. Şi vom vota, o dată la patru ani, în funcţie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeţi, sunt pesimist. Ba pot pentru ca să spun că sunt apocaliptic...
Totul a început când, întors la Bucureşti după o vacanţă agitată pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai întii, că e mai cald decât în restul Europei, mai cald decât la Mediterana; şi apoi, că singura scară rulantă care urca de la autobuze la ghişeele de control-paşapoarte nu funcţionează. Am urcat gâfâind, cu mireasma patriei în nări. Sunt prea pesimist? Să dea Dumnezeu...
De-abia aştept să fiu contrazis !
NOTĂ: Nu ştiu cine e autorul şi când a scris aceste rânduri (probabil în "mandatul" Laurei Andreşan!). Dar, pentru că mi-au plăcut (mai ales că le-am primit gratis de la un prieten) şi rezonez cu ele, le-am postat pe blog acum. Dacă aţi mai citit-o, iertat să fiu. Însă repetţia e... începutul schimbării !
01.10.2011 E.T. Ardeleanu
REVENIRE LA NOTĂ (01.10. p,m.):
Între timp, am aflat că autorul este ANDREI PLEŞU iar articolul poartă titlul "Revelaţia reîntoarcerii", aşa că - fără permisiunea lui - nu-l pot posta pe blog.
Faptul că ar fi ţigan, nu are nici o importanţă. Dimpotrivă: d-l respectiv ar fi un exemplu grăitor al nivelului la care putea ajunge "ţiganul culturalizat" în anii socialisimului. Mai mult, era sărbătorit anual de întreaga naţiune, Domnia sa fiind născut pe 23 August, dar cu 4 ani mai târziu de evenimentul care a fost sărbătoare naţională.(Nu ştiu cum se împacă acum cu faptul că nu mai e "sărbătorit de întreaga naţiune").
Despre dizidenţa D-sale - nu mă interesează, pentru că e ca şi cu revoluţionarii: dacă aduci doi martori care pot "confirma" că "ai participat activ la evenimente" poţi deveni orice doreşti, cu "acte în regulă". Ba mai mult, chiar cred că a fost şi reală, de vreme ce în România "post..." a ocupat înalte dregătorii, astfel:ministru al Culturii (dec.'89 - oct.'98), ministru al Afacerilor Externe (dec.'97 - dec.'99), membru CNSAS (2000 - oct.2004), consilier prezidenţial pentru Relaţii Internaţionale (dec.'04 - mai'05).
Ce nu prea am cum să aflu este apartenenţa D-sale, pentru că încă nu ştiu să şi-o fi asumat. Sau mă înşel ? Mi se va da peste nas de către "elitele de azi" şi "moftangiii dâmboviţeni" că el aparţine deja culturii române (sau rromanes!?). Şi n-am cum să-i contrazic, de vreme ce noi, românii, avem zicerea: "Ce-i frumos, nu-i păcat.Şi place şi lui Dumnezeu..."
Shakespeare, mult mai pragmatic, scria în urmă cu mai bine de 400 de ani Cum vă place nepunând nici un semn de admiraţie sau interogaţie, lăsându-l pe fiecare să înţeleagă după cum îl duce capul ori îl lasă sufletul.(Sau, când piesa e jucată pe scenă sau ecran - după cum vrea regizorul.) Cam în aceeaşi vreme, în Anglia ţiganii primeau privilegii speciale.
Noi, romănii, îi întreceam atunci.Oare cine mai ştie că, la 1595 pe tronul Moldovei era uns domnitor ţiganul Ştefan Răzvan (chiar dacă numai pentru 4 luni)?! Vă puteţi imagina cum ar fi arătat Europa astăzi dacă atunci, pe la 1600 pe tronul Angliei ar fi putut să urce un Gypsie !?!?...
Timpul însă poate fi recuperat dacă, măcar acum, li s-ar permite ţiganilor nu să urce pe tronul Angliei ci doar să ajungă - nu premier sau foreign secretary - ...şi numai portar la una dintre aceste instituţii. Dar bieţii noştri ţigani nu primesc azi nici măcar drepturile de acum patru secole ! Sau măcar dreptul de rezidenţă şi muncă...(De stat, mai stau ei cum stau, doar cu munca e mai greu!)
În ceea ce mă priveşte, am de gând ca la apropiatul recensământ să mă declar ţigan. Aşa măcar voi fi într-o companie selectă: Charlie Chaplin, Drafi Deutscher, Isabel Pantoja, Ceija Stoika, Dzei Ramadanovski, Irini Merkouri, Ricardo Quaresma ca să enumăr numai câţiva dintre străinii celebri care şi-au asumat această apartenenţă.Dintre cetăţenii români cărora nu le-a fost ruşine să spună că sunt ţigani îi amintesc pe Anton Pann, Barbu Lăutaru, Grigoraş şi Sile Dinicu, Fărâmiţă Lambru, Fănică Luca, Ion Voicu, Johnny Răducanu, Gabi Luncă, Maria Lătăreţu (Dumnezeu să-i odihnească !) sau Mădălin Voicu, Damian Drăghici, Bănel Nicoliţă şi Connect-R în prezent. Aş fi onorat cu asemene conaţionali!
Nicidecum cu fel şi fel de "Regi", care mai de care "uns" pe câte un domeniu...
Pentru că în ziua de azi majoritatea celor care vor să se lămurească asupra unui termen şi caută în Wikipedia(mai ales în Occident) întâlnesc termenul de romani (pentru că în grafia limbilor de acolo nu există litera â), iar mass-media abundă de romani care cerşesc, fură, clonează, violează sau ucid prefer să mă numesc ţigan. (Oare de ce sunt confundaţi cu cetăţenii din ROMANIA şi nu cu cei din ROMA ?!). Păi e firesc să fie aşa, de vreme ce şi în întâlnirile internaţionale pe care le (mai) avem, chiar şi în sport, scrie cu majuscule ROMANIA şi nu ROMÂNIA ! Şi atunci, cum să nu strige bulgarii când joacă cu noi " Ţiganii, ţiganii", iar când îi bat pe "romii lor" nu strigă aşa ceva !? ( Marii "regizori" ştiu de ce!)
Abia acum înţeleg sensul celor spuse de G-l Chelaru în anul 2000 când avea în vedere o ROMANIA în
...Oltenia.Şi să nu uităm că au şi imnul "Djelem, djelem", iar la ONU şi UE au reprezentanţi ca observatori !
Aşadar, să nu ne mirăm că în câteva decenii vom cânta "Noi suntem români..." doar a pagubă.Şi tot atunci va fi de bon ton să spui că strămoşii tăi se trag din India.
Adevăraţii "regizori" ştiu de ce este "hărmălaia tematică" din ultimele zile !
P.S.
În tinereţe , ştiam un banc drăguţ despre un drapel care evoca naţia, vocaţia şi situaţia. Ce păcat că l-am uitat, pentru că altfel aş fi propus să adoptăm noi acel drapel. Dar, se pare, vremea nu-i trecută...
Dar, apropo: în Constituţia României partidele pe criterii etnice nu erau permise. Vrând să mă "documentez", am constatat cu surprindere că o astfel de prevedere nu mai există în Constituţia din 2003, şi nici în Legea partidelor politice din acelaşi an. Oare de ce ?
02.10.2011 E.T. Ardeleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu