Când eram copil de grădiniţă (ehehei, ce iute au zburat şase decenii!)
am învăţat să mă joc cu baloane de săpun. Sigur, ca pe vremea mea: amestecând
în săpunieră apă cu un pic de săpun şi folosind un fir de pai de cereale (nu cu
"dispozitivele speciale" din ziua de azi). Nu vă mai spun ce bucuros
eram când reuşeam să fac un balon cât mai mare şi care să plutească mult prin
cameră sau prin grădină, cu irizări de curcubeu în lumina soarelui. Şi ce mă
supăram când se spărgea, mai ales dacă mă stropea cu săpun în ochi… La acea
vreme încă nu îmi puteam explica de ce se umflă şi pluteşte, de ce sclipeşte
aşa frumos colorat şi de ce ţine aşa puţin.
Mai târziu, pe vremea liceului (prin clasa a noua sau a zecea), am
învăţat despre tensiunea superficială a apei, difracţia luminii şi alte
fenomene fizice care explicau suficient formarea, plutirea şi spargerea
balonului de săpun.[Chiar dacă am terminat liceul în "odiosul
regim", am luat "bac-ul din prima" - nu ca un celebru ministru
de interne din secolul XXI - şi nici nu am "mieunat", precum un alt
ministru celebru (Videanu "de Monaco") coleg cu primul !]
Pentru cei care vor să afle mai multe despre baloanele de săpun, le ofer
link-ul
Apoi, am înţeles că "balon de săpun" - la modul figurat -
înseamnă vorbă goală, înşelătoare sau fără acoperire în realitate.
Pe vremea când eram încă în activitate, după '89, am întâlnit în
presa noastră total liberă şi expresia "baloane de săpun pline cu
căcat". O vreme, m-am întrebat despre aceste baloane cum oare se fac,
cât timp plutesc, ce se întâmplă când se sparg şi cine are de suferit.
Imediat am început să găsesc răspunsuri ( vezi "teroriştii",
"Caritas", "FNI", "Petrom", "Bechtel", "Cazul
Omar Hayssam", "Cazul Năstase", etc.).
De făcut, se fac după reţete speciale şi de "structuri
specializate".
Plutesc cât timp e nevoie - susţinute de mass-media aservită, politicieni, analişti şi
intelectuali - până când "ŞEFUL" decide că e momentul să se spargă.
Când se sparg, împrăştie o mizerie şi o duhoare ce cu greu pot fi
curăţate ( de multe ori niciodată !).
De suferit suferă (pe lângă persoanele prevăzute în "Instrucţiuni
de producere şi utilizare") majoritate românilor şi România. Uneori şi cei
care le-au făcut să zboare.
De cele mai multe ori, producătorii şi utilizatorii acestor
"baloane de săpun pline…" rămân doar bănuiţi…
Mult mai vizibili sunt cei care le-au susţinut şi făcut să plutească.
Dar fără pic de jenă sau ruşine, nici măcar având bunul simţ să se cureţe după
ce au fost şi ei stropiţi, abia aşteaptă să fie din nou năimiţi şi să o ia de
la capăt pentru un pumn de "verzişori" sau "euroi" !
"Şefi" să fie, că slugi se găsesc destule…
{ Între timp, Curtea
Constituţională a validat suspendarea lui Traian Băsescu. Astfel, a fost spart
şi cel mai recent "balon de săpun plin de…" - cel care a purtat în
lumea întreagă făcătura "lovitura de stat din România"! Sunt curios
să văd ce vor mai face aceia care vara asta poartă alb şi
acoliţii lor. Vor încerca să "se spele" sau vor face asta abia după
29 iulie ?...}
***
M-am tot întrebat - mai ales în ultimii 5 ani - oare ce blestem, ce
boală ne macină ca neam şi ţară ?...
Dacă pot crede că blestemul ni se trage de la împuşcarea Ceauşeştilor în
Sfânta zi a Crăciunului '89, boala - de unde ?
Tot căutând răspunsuri am înţeles că suferim de o "infecţie
morală" gravă. Fireşte, n-am găsit nicăieri explicaţie pentru
"infecţie morală", dar am găsit pentru infecţie. Iată:
"Infecţie=invazie a unui organism viu
de către microorganisme patogene care acţionează prin multiplicarea lor
(virulentă) şi eventual prin secretarea de toxine. O infecţie poate
fi localizată sau generalizată, exogenă (provocată de germeni provenind
din mediul înconjurător) sau endogenă (germeni provenind de la bolnavul
însuşi).
Cauze - O infecţie se dezvoltă
atunci când mijloacele naturale de apărare ale organismului nu
pot s-o împiedice; ceea ce determină apariţia sau nu a unei boli
infecţioase este raportul între calitatea mijloacelor
imunitare, mai mult sau mai puţin compromise într-o perioadă variabilă, şi
puterea patogenică a germenului respectiv. sfatulmedicului.ro/dictionar-medical
"
Pentru organismul viu numit
România, deteriorarea gravă - timp de 15 ani - a "mijloacelor naturale de
apărare" a făcut ca "infecţia acută de şefie portocalie"
să îl ia pe nepregătite în 2004.
Este adevărat, "boala şefiei" este boală veche la români. Dar
niciodată nu a ajuns pe asemenea "culmi" ca în perioada de când la
"cârma ţării" se află cel supranumit "ZEUS" !
Majoritate românilor i-au dat de trei ori votul, uitând că - de fapt -
şeful statului a fost crescut, format şi a acţionat permanent conform
următoarelor principii de neatins:
1 - Eu sunt ŞEFUL vostru oriunde, până la moarte.
2 - Şefu-i ŞEF şi-n pielea goală.
3 - ŞEFUL are întotdeauna
dreptate.
4 - Când şeful nu are dreptate, se aplică principiile 1-3.
Principii care nu se împacă nicicum cu democraţia !
Dar pentru aplicarea în practică
a acestor principii - în amplul proces de reformă a statului, desigur - Societatea
civilă (câtă a mai rămas după avansările făcute de Oprea!), împreună cu Curtea
Constituţională sub monitorizarea atentă a europarlamentarilor Monica Macovei
şi Cristian Preda trebuiau să asigure elaborarea de urgenţă a Constituţiei care
să legifereze aceste principii.(Dacă Ana Pauker a fost poreclită "Stalin
în fustă", cu siguranţă că Monica
Macovei poate fi supranumită "Ana Pauker în pantaloni" !)
MRU
şi TRU, Andreea Pora şi Ioana Lupea, Cristoiu şi Turcescu, Tăpălagă şi
Turturică, si nenumăraţi alţii ejusdem farinae, sprijiniţi de cei
adunaţi sub sigla ICR trebuiau să facă atâta hărmălaie şi zaveră cât
"Măreţul Plan" să poată fi înfăptuit.
Puţin mai contează ce va mai rămâne după aceea din România!…
Însă până atunci ne mai rămâne dreptul de opţiune la referendum, chiar
dacă va trebui să fim cel puţin 9 milioane.
***
Pentru a mă referi şi la mult-discutatele plagiate de la doctorate (mai
ales la drept) vă voi povesti o anecdotă:
Într-o bună zi un moşneguţ din Apuseni ( să zicem din Răchiţele)
simţind o durere puternică în testiculul
stâng hotărî să meargă la Cluj să-l vadă un doctor. Zis şi făcut. Ajuns în
capitala transilvană, umblând să caute un cabinet medical vede pe o poartă
scris mare "Dr. BUDA & asociaţii". Sună, este poftit înăuntru de
un bărbat şi întrebat ce doreşte. Zice moşneguţul:"Mi-i ruşine, domnule
doctor, da' tare mă doare testicoiul stâng…" I se răspunde: "Moşule,
să ştii că n-ai venit bine. Eu sunt doctor în drept."
La care moşneguţul:"Tulai doamne, domnule doctor, chiar aşa departe
aţi ajuns cu specializarea ?..."
…Aşa că, până vom avea un verdict şi în privinţa plagiatelor la "doctoratul
în drept" de pe la noi, să mai avem răbdare.
09/10 iulie 2012 E.T. ARDELEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu