marți, 20 decembrie 2011

CURĂŢENIA DE CRĂCIUN





Am fost obişnuit, din copilărie, că săptămâna dinaintea Crăciunului (ca şi cea dinaintea Paştelui) este destinată "curăţeniei mari".Obişnuinţă care -după mai bine de şase decenii- se mai păstrează prin unele case.
Aşa se face că am descoperit pe un raft al bibliotecii două file îngălbenite pe care, în urmă cu destui ani, le-am căutat vrând să le dau copiilor mei ca "ghid de viaţă". Norocul meu (şi al lor!) că nu le-am găsit atunci...
Acum, pentru că nu mai pot face "curăţenie mare" (la propriu), am zis că n-ar strica să-mi fac un pic de "curăţenie" în... suflet! Cum facem la sfârşit de an majoritatea dintre noi (bănuiesc), conform zicerii populare "Cele rele să se spele, cele bune să se-adune !".
Şi mi-am adus aminte că, în urmă cu vreo cinci decenii când am "plecat" în viaţă, bunul meu tată mi-a dat ca "busolă" poezia "Dacă..." (If...) de Kipling tradusă -dacă bine îmi amintesc- de Ion Vinea. Poezie care m-a însoţit toată perioada formării mele profesionale şi, apoi, în carieră şi viaţă.
Mai târziu, prin '76, am descoperit că există şi "Anti-dacă" scrisă de Kostas Varnalis. Credeam atunci că ea se referă la societatea capitalistă. După vreun deceniu mi-am dat seama că se potrivea foarte bine şi României de atunci.
Şi se potriveşte foarte bine mai ales României de acum !
Nu ştiu dacă mai interesează azi pe cineva poeziile lui Kipling şi Varnalis (fie ele şi în traducere). Cred însă (şi sper) că mai sunt tineri care aleargă după idealuri...
Mie nu mi-a folosit decât pentru a mă strădui să rămân om (chiar dacă nu am reuşit să devin... "veşnic tânăr şi ferice").
Drept care, pentru cei care vor şi mai pot face alegeri, am hotărât să ofer ca dar de Sărbători şi prilej de meditaţie în Noul An (ultimul !?) cele două poezii alături de toate urările mele de bine.

DACĂ...
de Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea, când cei din jur şi-o pierd,
Şi fiindc-o ai, te-apasă - sub vorbe care dor -
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred,
Şi-i ierţi, şi nu te superi de îndoiala lor;

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă izbit de ură nu te răzbuni urând,
Şi - totuşi - nu-ţi pui masca de sfânt sau de-nţelept;

Dacă visezi, dar visul stăpân tu nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, nu ţi-e unic ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea - taci,
Şi poţi - trecând prin amândouă - să fii la fel;

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit - naivii să-i ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale înspulberată-n vânt
De poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită;

Dacă poţi strânge toate veniturile tale
Ca să le joci pe-o carte, şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta;

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să pui
Să te slujească, încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor;

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Iar lângă rege umbli ca lâng-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe-veşnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor.
Şi, mai presus de toate, UN OM, copilul meu !


ANTI-DACĂ...
de Kostas Varnalis

De poţi să faci pe prostul cand altul te repede-
Făcând-o pe deşteptul- şi c-un cuvânt nu-l cerţi;
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede;
De-ţi poti ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De-ţi ia numai o clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept;
De-ţi place în iubire cu ură să izbeşti,
Şi totuşi îţi pui masca de sfânt şi de-nţelept;

De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesul îl sui la rang de ţel;
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel ;

De rabzi să-ti afli scrisul şi spusa, tălmăcite
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu -dându-le la dracu'- poţi altele scorni;

De poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ţi plătesti banuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn;

De poti să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii,
-Îmbătrânite-n rele- să facă rele noi
Şi sub nehotarâre plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: "'nainte!" doar tu să strigi: "'napoi!";

Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ,
Te faci ca ţii la dânşii dar îi înşeli amarnic;

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde un rău
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul cu tot prisosul său;
Vei fi-ntre domni Întâiul, dar NICIODATĂ OM!

Alegerea vă aparţine !...


20 decembrie 2011 E.T. ARDELEANU


4 comentarii:

  1. Multumiri spirit adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  2. La strofa -V- ultimul vers"...tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn"iar eu as continua cu..."Iar Statul cand sa-ti dea ,te cearta si te-amana,de parca tu gresesti cand iti asumi o lege,dar cei ce guverneaza o tin intruna NU -si-s mana-n mana !"

    RăspundețiȘtergere
  3. Servus, unde dau de tine daca vrea sa ne vorbim?
    Daniel Irina, Canada, dnlirina@me.com

    RăspundețiȘtergere