22...

22 Decembrie '89. A fost...

...Ziua în care soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit din sediul CC al PCR cu un elicopter. Marcând astfel prăbuşirea unui regim. Unii spuneau că şi victoria revoluţiei române.

Şi a mai fost ziua care avea să ne marcheze evoluţia ulterioară, conform unei indicaţii regizorale celebre:"Mircea, arăţi că lucrezi..." Iar de atunci încoace ne tot conformăm unor "indicaţii regizorale" venite de pretutindeni.

   

22 de milioane. Români. Am fost...

...Toţi ca unul. Înfriguraţi şi flămânzi. Manipulaţi. Revoltaţi. Înfricoşaţi, dar neînduplecaţi. "Jos Ceauşescu, jos dictatorul!" şi "Armata e cu noi!".

Câţi mai suntem şi pe unde, vom afla la anul. Ce mai suntem, poate peste ani !

22 de ani. Au fost...

...Anii pe care-i aveau cei mai mulţi tineri (fie civili, fie militari) morţi în evenimentele din decembrie '89.

...Şi anii care au trecut de la acele evenimente. Buni, răi ?

Oricum, cu 2 mai mulţi decât cei proorociţi  -(Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani)-  de Silviu Brucan (n. Saul Bruckner). Şi oare, ce am deprins?

...Ani furaţi, ani de furat ? Cine mai ştie, şi pentru cine mai contează cu adevărat...

...Şi, mai mult, sunt anii pe care-i are "generaţia revoluţiei". Generaţie care încă n-a demonstrat decât o lipsă totală de repere valorice şi idealuri înalte, de dorinţă de a realiza ceva temeinic, de empatie şi respect faţă de cei vârstnici care au de trei ori vârsta lor.

Vârstnici care - părinţi şi,mai ales, bunici - au crezut că libertatea fără limite oferită celor tineri va compensa toate privaţiunile la care au fost ei supuşi până în '89.

...Şi mai sunt anii în care, noi românii, purtăm povara unei crime făptuite în Ziua Naşterii Domnului. Nici până astăzi nu am aflat la comanda cui şi de ce tocmai în acea zi. Şi aceeaşi ani în care - cu perfidă socoteală şi diabolică satisfacţie - am distrus aproape tot ce înfăptuisem în lungi decenii de rodnică trudă şi sacrificii.

22 decembrie. Este...

...Cea mai scurtă zi a anului. Urmată de cea mai lungă noapte.

...Şi ziua nu ştiu cărei "paranghelii" din Parlament. Acum începem cu colindul de acolo? La CC când ajungem? Şi apoi la Preşedinţie... De fapt, nici nu mă interesează.

...O întrebare care doare: când ne vom primi - cu toţii - adevărata "Raţie de libertate" pe care, în 22 decembrie ' 89, au reuşit să o înhaţe doar unii !?

***

      ...E din nou vremea colindelor !

Am crescut cu tânguirea doinelor şi bucuria colindelor. Sperând că, tot ceea ce mi-a fost mie interzis, voi putea dărui copiilor şi nepoţilor mei.

Acum, după 22 de ani, în amurgul vieţii, mi-a mai rămas doar tânguirea colindei.

Şi speranţa...

Că toţi cititorii mei, dimpreună cu cei dragi lor, vor avea un an mai bun, cu sănătate şi bucurii. Vă dăruiesc din suflet un minunat colind maramureşan care m-ar bucura să răsune în Ajun de Crăciun în casele şi sufletele tuturor ROMÂNILOR!

17 decembrie 2011                                                   E.T. ARDELEANU